Ulita,
din praful tau
mi-am luat avant
spre stele.
Temator,
printre cuvinte,
lunecam purtat de ganduri,
in sosoni,
fara pingele.
Timpul a trecut
si-mi pare
ca zadarnic omul fuge
dupa fluturi
pana moare.
Trebuia sa am putere
nemuririi
sa-i fiu straja
sa nu las chemarea zarii
sa ma surpe
cu-a ei vraja.