Permanentele inundatii…

A murit plansul

preotii infinitului

l-au infasurat in cenusiul necunoscutului

zicand

ca unii aflati

pe marginea lustruita a santului

mai nimic nu mai este ca inainte

cand albinele

se adunau ciorchine la streasina duzilor

inainte de a da viata altui stup

sfanta afurisenie

de ce mi-a ramas gandul agatat

de acele secunde

asemenea fulgerului

acum cei care colinda

betegi

ulitele de altadata

sunt veniti din galaxia internetului

cine stie ce se afla

dincolo de acest cuvant

aspirator de suflete

mai bine ma asez

surazand

in corabia invizibila a singuratatii

chiar daca aceasta a esuat

pe araratul satului meu

cu relief contorsionat

fi-mi-ar inchipuirile mintii de ras

caci aici

nu mai exista prigoriile

din moment ce timpul a inceput

sa curga ca o apa

care a inceput sa aiba

damblaua permanentelor inundatii.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *