A murit plansul
preotii infinitului
l-au infasurat in cenusiul necunoscutului
zicand
ca unii aflati
pe marginea lustruita a santului
mai nimic nu mai este ca inainte
cand albinele
se adunau ciorchine la streasina duzilor
inainte de a da viata altui stup
sfanta afurisenie
de ce mi-a ramas gandul agatat
de acele secunde
asemenea fulgerului
acum cei care colinda
betegi
ulitele de altadata
sunt veniti din galaxia internetului
cine stie ce se afla
dincolo de acest cuvant
aspirator de suflete
mai bine ma asez
surazand
in corabia invizibila a singuratatii
chiar daca aceasta a esuat
pe araratul satului meu
cu relief contorsionat
fi-mi-ar inchipuirile mintii de ras
caci aici
nu mai exista prigoriile
din moment ce timpul a inceput
sa curga ca o apa
care a inceput sa aiba
damblaua permanentelor inundatii.