Au trecut culori prin mine,
chiot,
ape si suspine.
Cand parea
sa fie clipa
nesecat izvor de bine,
au crapat de sila stalpii
boltilor geometrine.
Duhul meu,
captiv in cusca
unor fapte anodine,
taie halci din infinitul
descompus
in semne fine.
Am crezut
ca sunt o sfera,
leagan gandului
si lumii
ce s-a oglindit in sine.
Nu-s decat
un punct pe harta
dorului de zarea muta.
Si voi deveni orfanul,
dens
si iute la manie,
cand orbit de intuneric
vesnicia il saruta.