Mohorate zile
fara cer si soare
burnita tacuta netezeste uliti
cainii trec prin santuri
biruiti de ganduri si de nemancare
ici si colo omul isi arata chipul
suparat de vesel
caci nimic nu-i iese
cum privind din turnuri
noua ni se pare
domnule atatia
prosti rasar in cranguri
incat universul nu mai stie daca
maine sau poimaine
va mai fi-n picioare.