Firul invizibil
al sentimentelor
ma tine legat de fantasmele trecutului.
Daca mi s-ar cere acum
sa imbratisez un munte
as zambi
amintindu-mi de primaverile pe care
le cautam prin zavoaiele copilariei.
Aveam in mine un gol apasator.
Incercam sa uit de el
imbratisand
cu privirea
mugurii speriati ai salciilor
si promisiunile
neclare
ale orizontului.
Cuvintele erau strivite
de foamea de necunoscut
a ochiului,
a talpilor,
a mainilor,
a sufletului aflat in expansiune.
Visam cu ochii deschisi
la serenitatea vulturului.
Simteam umbrele inserari cum se furisau
in sufletul meu.
Ma intorceam obosit
la eternul acasa.
Ma inveleam cu fosnetul
gandurilor parintilor si fratilor mei.
Adormeam,
chinuit uneori de povestea
niciodata terminata a inceputului.
Firul invizibil
al sentimentelor
ma tine legat de fantasmele trecutului.