Inca-s viu dar mi se pare…

Din clepsidra vietii mele

curg nisipuri

adunate

pe maidane selenare

si ajunse importante in metamorfoza

clipei

de la stadiul de scanteie

la nelinistea strivita

in cuvinte,

de uitare.

Beat de amintiri

si vesel pentru-a nu pieri de jale

trec pe ulita cea veche;

dau binete unor chipuri

care-au rasarit

la umbra

unui veac golit de seva

apelor primordiale.

Scufundate

in gavanul

nevazut

dar viu al mintii,

gandurile mele triste

au intepenit pe prispa

unde-mi socoteam in taina

saracia si argintii.

Eu abia mai vad prin ceata

care-mi fura dimineata.

Nu mai stiu de cand

din mine

n-au mai rasarit suspine.

Inca-s viu,

dar mi se pare

ca sunt nimeni si nimic

in acest apus de soare.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *