„Bate vantul dinspre vie,
simt in nari parfum de haos
rastignit in razachie.
Cand mi-o fi mai greu pe lume
ca acum
as vrea sa-mi fie.
Zane bune,
zane rele
trec in zbor pe langa mine,
cine oare sa reziste
cand le vede cum rastoarna
ordinea in parohie.
Nu e timp,
caci timpul zboara
de sub noi
ca o stihie.
Prinde clipa
in causul
ratacirilor pe dealuri
cand e ulita pustie.”
…Sunt
si plang in mine clipe
care-ar fi putut sa-nvie.
Umarul abia mai poate
sa le poarte catre timpul
cand eram legat de stele
si de nucul de la vie.