Nu stiu de ce…

A fost odata un pescar

pornit cu barca-n largul marii

de sfinti si zei

n-avea habar

si nici de stele disparute,

in zatul multimilenar.

Ce lume gri si zbuciumata

dar plina,

totusi,

de nectar!

Puteai sa mori privind apusul

sau infinitul care sapa

in vai tacute

mal hoinar.

Nu stiu de ce,

in mine,

timpul,

zideste astazi

din amurguri

nemarginirii lui hotar.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *