Afara ninge
cu fulgi mari de zapada
si eu ma visez descult
pe ulita stramta,
trecand pe la poarta uitarii
alaturi de vrabii zburlite
si puse pe vesnica sfada.
Ce vremuri,
ce oameni,
ce simplu,
putinul ajuns fara margini
in timp ce la streasina casei
stau turturi de gheata
gramada.
A crivat rasuna si zarea
dar noi suntem veseli ca plopii
in care chemarile zarii
din muguri sperante inoada.
Ma uit pe fereastra
si timpul adoarme alaturi
de focul din soba incinsa.
As vrea sa am aripi la suflet
sa pot pacali primavara
sa vina desculta-n livada.