Află dar că timpul trece prin plămânul lumii rece. El nu este născocire ce miroase a poveste. Stau pe-o laviță-n cerdac și văd chipuri apărute din alt veac. Gârboviți sau lumânare parcă sunt atrași de zare! Domnilor priviți cum clipa a dat mugur unde moartea și-a întins cândva aripa. Aș fi trist dar nu se poate timpul trece și surâsul moare de singurătate. Multe gânduri fără rost se-adunară și-mi albiră zile tainice de post. Nu era nimic sub soare să nu-mi taie o potecă către clipa trecătoare. Vai de mine și de voi viața este o plimbare către viața de apoi?!