Ca oile se-nghesuie cuvintele la strunga nemuririi. Arareori, le văd ținându-se de mână ajunse în lumina fără umbre și păcate a uimirii. În urma lor, neîmplinite șoapte se-aud trecând pe ulița timidă a iubirii. În fiecare om se află o scânteie din văpaia fără limite a firii.