Eu am fost stăpân o clipă

Mai că-mi vine să mă duc,
înserarea
s-o apuc,
unde curg izvoarele
și foșnesc mioarele
când le place soarele.

Iată, lumea-n care-am fost,
Doamne,
nu mai are rost,
timpului să-i dea culoare,
sufletului meu răcoare
și tăriilor răbdare.

Și nimic nu este omul
rătăcit
precum atomul,
care doarme neștiut
în pridvoarele de lut
ale veacului trecut.

Eu am fost stăpân o clipă.
În zadar,
căci fericirea
în milenii se-nfiripă.









Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *