Oamenii fără noroc…

Sus pe deal,
o căprioară
privea soarele cum zboară,
pe deasupra teilor
și a scarabeilor.
În poiană veselie,
puful alb de păpădie
a pornit
la întâmplare
după razele de soare.
Parcă timpul
sta pe loc,
oamenii fără noroc
trec pe uliță
agale,
parc-ar merge
să le deie
orizontul în ghioc.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *