1. Mergi încotrova, nu sta, dacă stai, te poți bloca, în ego-ființa ta. 2. Gândurile nu-ți dau pace? Dă-le-n trăznet, nu le face reverențe, sunt ca niște dobitoace. 3. Fug de mine, cât mai pot. Risc să mă ajung din urmă, cu prostia mea cu tot. 4. Eu nu am nimic de spus. Aș vrea…
…Drumul către fericire are sufletul iubire, cuget galeș și sprințar, gânduri pline cu nectar. Nu l-am întâlnit, dar știu, că există și-n pustiu. Poate-n viața viitoare, am să-mi fac din el cărare. Și-o să merg desculț în zori, pe cărare și prin nori, universul să-mi zâmbească, sinele să-mi potolească. Ce-am avut și ce-am pierdut, când…
Absolutul, sta ascuns, în cămări, de nepătruns. Cugetând la clipa-n care, se va pune în mișcare. În cadența timpului și a contratimpului… Din scântei de absolut, toată zarva a-nceput. Din nimicul adormit, roi de stele a țâșnit. Și s-a dus măre… s-a dus, cât în jos, atât în sus. Îar în părți, ce să mai…
Doamne-ajută-mă, să fiu, ca un cactus în pustiu, încântat de roua nopții, răbdător, în fața sorții, sub tăiș de soare viu. Dă-mi putere, să zâmbesc, chiar și când mă năpădesc, adieri de întristare, gânduri, fără forme clare, sau un gând, mai nebunesc. Eu m-aș bucura, să-mi dai, din averea ta, un nai, să…
Tatăl meu, un om tăcut, nu îl ruga pe Dumnezeu, nu înjura, vorbea puțin și umbra lui, în fierărie, se opintea muncind din greu. Atâtea nopți i-am fost alături. Un Hefaistos mai subțire, ciocanul lui isca potcoave, de încălțat viețuitoare, de la mamut la scarabeu. Am încercat și eu, odată, să meșteresc o-ncuietoare, dar n-a…
Să nu te plângi, de semeni vânt, când sufletul, ascuns de vorbe, se va trezi, fără veșmânt, în gura celor care își prepară hrana, din episoade oarbe de furtună. De răutatea vorbelor, ce ies nervoase din cuvânt, tu n-ai fi fost ajuns, lăsând, substanța lor precară, în seama unui înțelept sau sfânt, ei, singuri știu…
Mi-e dor să merg, ca un năuc, s-ascult cântând, pe deal, un cuc. Prin praful uliței, zâmbind, de veșnicie, aburind. Eram un nimeni, și-aș fi vrut, în mine, să fi încăput. Singurătăți, și toate cele, pe care, vesel, le-am pierdut. Mi-e dor de tine, biet salcâm, când mă vegheai, pe caldarâm. Când din văzduh, potop…
Să trec zâmbind, prin colbul zării, târându-mi visele, mirat, prin silogismele uitării, de nostalgii resuscitat. Aș vrea să evadez, din mine, cu nici un strai înveșmântat, să văd fotoni mustind de bine, în care timpul doarme beat. Să fiu, ca fumul care iese, din horn, la ceas de înserat și din alaiul clipei țese, covor…
Începuturile se pierd în mlaștinile uitării. Prezentul ne scapă, fără contenire, printre degete. Viitorul așteaptă să fie descoperit, nu ni se descoperă de bunăvoie. Acesta este universul în care omul umblă, buimac, după o fărâmă de fericire. Creatorul i-a dat omului toate uneltele de trebuință, pentru a escalada muntele, de unde poate privi, relaxat, lumea…
Ieși musca la arat, pe pământul dezghețat, bucuroasă, cum n-a fost, în al hibernării rost. Dup’-atâta frig anost, a ieșit din adăpost, ca să ia cu trompa sa, din țărână, tot ce vrea. Toți o surghiunesc, dar nu-i, mare spaimă, nimănui, Dumnezeu i-a hărăzit, hrană, tot ce-i putrezit. Sper că toți ați observat, cât de…