Să răsune valea, când flăcăul ară, ostoindu-și jalea, multimilenară. Chiuind, să-și taie, cale prin furtună, zarea să o-ndoaie, clipelor cunună. Când va fi uitarea, peste el, tulpină, din senin, schimbarea, va rodi lumină. Cine să mai știe, că a fost o clipă, gândului sosie, nostalgiei, pipă? A murit, privindu-și, zarea răstignită, sinele-i, plângându-și, carma obosită.
Lumea, îmi pare-a fi, altcum decât a fost, când eu eram copil, sărac, naiv precum un fluture, zburând printre fotonii rătăciți, în al secundelor fugare, avanpost. În fața gândurilor mele, mă spovedeam, eu, insul oarecare, fără rost, mă agățam de țurțurii, sosiți în miez de noapte, la întâlnirea dintre crivățul uitării și aburul beției unui…
Furtuni și ape supărate, învolburând, secunde oarbe, din amorțeala lor, le-a rupt. Adeseori, cuprins de țâfnă, târându-mi miile de gânduri, la țâța zărilor, am supt. Priveam, fugind de mine însumi, visând că într-o zi, cu bezna, de pretutindeni, am să lupt. Dar, ce folos, se lasă seara și îmi tot este dor, de lumea, în…
Strivit, de frumusețea ta, câmpie ce ți-ai pus, în păr, reverberări de maci, mi-e tare greu să strig, aș vrea să plec din sânul tău, căci, iată, am rămas doar eu, la turma zărilor pustii, nostalgic baci.
Ajuns în celălat tărâm, mai mult ca sigur, lăsat să treacă pe la toate vămile văzduhului, Domnul Ion Roșioru, poate că se uită la noi, cei rămași aici, pentru încă o vreme, cu acel zâmbet ținut în strună de cumsecădenia oamenilor de altădată ai meleagurilor mânzăleștene și megieșe lor. Nu îmi vine la îndemână să…
Democrația este doar o unealtă. Felul în care este folosită, trebuie să ne dea de gândit. De ce să te superi, ca văcarul pe sat, dacă parlamentul te-a dat jos, prin vot, din funcție? Dacă ai un plan, care acordă atenție, nu doar reparării greșelilor, ci și stabilirii unor linii de evoluție viitoare, favorabile binelui…
Eu către AI: Strivit, de frumusețea ta, câmpie ce ți-ai pus în păr reverberări de maci, mi-e tare greu să strig, aș vrea să plec din sânul tău, căci, iată, am rămas doar eu, la turma zărilor pustii, nostalgic baci. AI către mine: Sunt doar o inteligență artificială și nu am trăiri umane, dar pot…
…De semeni vânt, să nu te miri, să nu te plângi, când sufletul se va trezi, fără veșmânt, în gura celor care își adună hrana, din episoade oarbe de furtună. De răutatea vorbelor, ce-ar sta mai bine în mormânt, tu n-ai fi fost ajuns, lăsând, substanța lor precară, la judecata înțeleptului sau a câte unui…
Într-o vară, ce mi-a fost, de furtunile gândirii, început de adăpost, într-o seară, cu bunicul, om cu rost, stam la sfat privind în zare, cum se gudură nimicul. I-auzi! Frunza nucului se-nfoaie, către nord se-adună norii, vânt amestecat cu ploaie, sau un scâncet, oarecare, de potaie, fii atent, așa arată clipele nemuritoare. Mâine, lumea o…
Nu mă născusem, încă. În loc de soare, umbra, îşi răsădea în mine, lumina ei adâncă. A curge peste mine, nici timpul, nu-ncepuse. Nemărginite spaţii, se-nfăşurau pe ghemul, senzaţiei de bine. De gânduri şi suspine, eram ferit, în lumea, morfismelor afine. Prizonier în tine, aş fi rămas, de-a pururi, de n-ar fi fost chemarea, pe…