Azi, în zori, vorbind cu zarea, a venit, pâș-pâș, răcoarea, la ureche mi-a șoptit, vrei, nu vrei, eu am sosit. Te mai las, cu zarea ta, să tăifăsuiești cu ea, săptămâni, vreo două trei și revin, la strugurei. Soarele, sosește-ndată, fruntea ta, îngândurată, va primi, discret, din nou, dansul razelor, cadou.
Șareta lui trecea în goană, lăsând în urma ei o dâră, de veșnicie galantoană, având în lutul blând armură. Plesnea, cu biciul rumen, zarea și mângâia a iepei crupă, în roți se-nșuruba uitarea, secundelor ce se întrupă. Apar și eu, furat de gândul, de a avea un cuib în clipă și așteptam să-mi vină rândul,…
A venit canicula. Fără preaviz. Era datoria celor care ocupă înalte funcții în stat să pregătească țara pentru posibilele consecințe ale caniculei. Așa ceva…peste puterile lor. Pentru ei nu există decât ceea ce poate trece prin buzunarul lor. A avea viziune, a intui viitorul, a identifica din vreme primejdiile, a creiona scenarii de contracarare a…
Să răsune valea, când flăcăul ară, ostoindu-și jalea, multimilenară. Chiuind, să-și taie, cale prin furtună, zarea să o-ndoaie, clipelor cunună. Când va fi uitarea, peste el, tulpină, din senin, schimbarea, va rodi lumină. Cine să mai știe, că a fost o clipă, gândului sosie, nostalgiei, pipă? A murit, privindu-și, zarea răstignită, sinele-i, plângându-și, carma obosită.
Lumea, îmi pare-a fi, altcum decât a fost, când eu eram copil, sărac, naiv precum un fluture, zburând printre fotonii rătăciți, în al secundelor fugare, avanpost. În fața gândurilor mele, mă spovedeam, eu, insul oarecare, fără rost, mă agățam de țurțurii, sosiți în miez de noapte, la întâlnirea dintre crivățul uitării și aburul beției unui…
Furtuni și ape supărate, învolburând, secunde oarbe, din amorțeala lor, le-a rupt. Adeseori, cuprins de țâfnă, târându-mi miile de gânduri, la țâța zărilor, am supt. Priveam, fugind de mine însumi, visând că într-o zi, cu bezna, de pretutindeni, am să lupt. Dar, ce folos, se lasă seara și îmi tot este dor, de lumea, în…
Strivit, de frumusețea ta, câmpie ce ți-ai pus, în păr, reverberări de maci, mi-e tare greu să strig, aș vrea să plec din sânul tău, căci, iată, am rămas doar eu, la turma zărilor pustii, nostalgic baci.
Ajuns în celălat tărâm, mai mult ca sigur, lăsat să treacă pe la toate vămile văzduhului, Domnul Ion Roșioru, poate că se uită la noi, cei rămași aici, pentru încă o vreme, cu acel zâmbet ținut în strună de cumsecădenia oamenilor de altădată ai meleagurilor mânzăleștene și megieșe lor. Nu îmi vine la îndemână să…
Democrația este doar o unealtă. Felul în care este folosită, trebuie să ne dea de gândit. De ce să te superi, ca văcarul pe sat, dacă parlamentul te-a dat jos, prin vot, din funcție? Dacă ai un plan, care acordă atenție, nu doar reparării greșelilor, ci și stabilirii unor linii de evoluție viitoare, favorabile binelui…
Eu către AI: Strivit, de frumusețea ta, câmpie ce ți-ai pus în păr reverberări de maci, mi-e tare greu să strig, aș vrea să plec din sânul tău, căci, iată, am rămas doar eu, la turma zărilor pustii, nostalgic baci. AI către mine: Sunt doar o inteligență artificială și nu am trăiri umane, dar pot…