{"id":1498,"date":"2021-08-04T05:16:09","date_gmt":"2021-08-04T05:16:09","guid":{"rendered":"https:\/\/www.dorin.bocu.ro\/blog\/?p=1498"},"modified":"2021-08-04T05:16:10","modified_gmt":"2021-08-04T05:16:10","slug":"nu-suntem-singuri-in-univers","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.dorin.bocu.ro\/blog\/?p=1498","title":{"rendered":"NU SUNTEM SINGURI \u00ceN UNIVERS"},"content":{"rendered":"\n<figure class=\"wp-block-gallery columns-0 is-cropped\"><ul class=\"blocks-gallery-grid\"><\/ul><\/figure>\n\n\n\n<pre class=\"wp-block-preformatted\">Un om se na\u0219te \u00eentr-o zi oarecare. Cenu\u0219ie sau plin\u0103 de culoare. Strecurat\u0103 prin coada unei comete sau limpede ca o diminea\u021b\u0103 botezat\u0103 de o ploaie izvor\u00e2t\u0103 din r\u0103stignirile nop\u021bii. La ce bun s\u0103 ne chinuim mintea cu astfel de g\u00e2nduri? Ar \u00eensemna s\u0103 chem\u0103m timpul la taifas, oprindu-l din scurgerea lui cu temeiuri necunoscute. \u0218i s\u0103-i spunem: \u201dIat\u0103, prietene, astfel arat\u0103 lumea c\u00e2nd nu mai conteaz\u0103 zarva secundelor tale. Sur\u00e2sul \u0219i-a g\u0103sit, \u00een sf\u00e2r\u0219it, izvorul \u00een m\u00e2ng\u00e2ierea neprih\u0103nit\u0103 a razelor soarelui. \u00cenchipuirea are libertatea deplin\u0103 de a se amesteca cu relieful obiectelor din lumea real\u0103. \u00cen acest fel, privirea atent\u0103 cap\u0103t\u0103 \u00een\u021belesuri noi, neb\u0103nuite \u00eentr-o lume care a uitat cu totul de neasemuitele frumuse\u021bi ale \u00eenchipuirii\u201d. Omul \u0219i oamenii. Omul \u0219i Dumnezeu. Omul \u0219i nem\u0103rginirea. Omul \u0219i clipa. Omul \u0219i g\u00e2ndurile lui, necontenite \u0219i felurit \u00een\u0219urubate \u00een spuma orizontului. \nPe c\u00e2nd era \u00eenc\u0103 viu, R\u0103ducan Stanciu \u021besea p\u00e2nza destinului s\u0103u din mirarea necontenit\u0103 a duhului \u0219i neodihna ap\u0103sat\u0103 a bra\u021belor. Privirea mea decupa din fiecare apari\u021bie a lui R\u0103ducan Stanciu clipa \u00een care bra\u021bele lui, oscil\u00e2nd \u00eentre \u00eenc\u00e2ntare \u0219i lehamite simulat\u0103, \u00eel f\u0103ceau martor pe Dumnezeu la descoperirile lui nea\u0219teptate. \u201cCum adic\u0103, Domnule, nu suntem singuri \u00een univers?\u201d. \u201cTrebuie s\u0103 recunosc, nu m-am g\u00e2ndit. Credeam c\u0103 marginile universului exist\u0103 \u0219i sunt asemenea unei ape \u00een care cei f\u0103r\u0103 ocupa\u021bie se pot b\u0103l\u0103ci \u00een voie.\u201d  Apoi, lin, z\u00e2mbetul lui se a\u0219ternea peste c\u0103ma\u0219a spuselor, ca o cear\u0103 care \u00eencerca s\u0103 delimiteze zgomotul uria\u0219 al satului de nevoia de intimitate a sufletului s\u0103u, prins din urm\u0103 de avalan\u0219a \u00eenchipuirilor lui simple. Femeia lui, \u00eenconvoiat\u0103 sub ap\u0103sarea grijilor cotidiene, \u00eentruchipa mu\u021benia absolut\u0103 c\u00e2nd el \u00eencerca, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie, s\u0103 \u00eencropeasc\u0103 un fel de sistem filozofic, ajustat la anvergura peregrin\u0103rilor lui. Carul cu f\u00e2n, tras de boi, se oprise \u00een pant\u0103. Sprijinit \u00een furc\u0103, cu chipul cutreierat de umbre nea\u0219teptate, R\u0103ducan Stanciu \u00ee\u0219i \u00eendemn\u0103 bl\u00e2nd dobitoacele s\u0103 ias\u0103 din repaosul ocazionat de \u00eent\u00e2lnirea lui cu mine. Eram copil. D\u00e2nd curs unui automatism \u00eendelung exersat \u00eel salutasem, gr\u0103bindu-m\u0103 s\u0103 ies din raza lui vizual\u0103. Hodoronc-tronc, omul a oprit carul cu boi \u0219i s-a apucat s\u0103 t\u0103if\u0103suiasc\u0103 cu mine, ca \u0219i c\u00e2nd avea \u00een fa\u021ba lui pe unul dintre cei mai importan\u021bi oameni ai planetei. Eu \u0219i el. Adic\u0103, suficient pentru a avea ce spune despre muzica trecerii omului prin via\u021b\u0103. O muzic\u0103 care se las\u0103 anevoie pus\u0103 pe note, iar odat\u0103 \u00een\u021beleas\u0103 deschide larg por\u021bile \u00eenchipuirii, f\u0103c\u00e2nd-l pe om s\u0103 r\u00e2d\u0103 \u0219i s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, f\u0103r\u0103 sfial\u0103, cu aceea\u0219i senin\u0103tate cu care r\u00e2ndunelele se bucur\u0103 de cuiburile lor efemere \u0219i de miracolul zborului printre surprizele v\u0103zduhului. Ce om, acest R\u0103ducan Stanciu! P\u0103rea la fel cu ceilal\u021bi, dar nu era. C\u00e2nd deschidea gura, universul lua aminte, b\u00e2z\u00e2ind \u00een urechile mele asurzitor, f\u0103c\u00e2nd s\u0103 dispar\u0103 \u00eensemn\u0103tatea obi\u0219nuit\u0103 a fleacurilor. \u00cen timp ce dorin\u021ba mea de a nu fi b\u0103gat \u00een seam\u0103 c\u00e2nd m\u0103 \u00eent\u00e2lneam cu el se rev\u0103rsa \u00een \u021b\u0103r\u00e2na neadormit\u0103 a uli\u021bei, desp\u0103r\u021birea de el se asocia, \u00een mod neobi\u0219nuit, cu o triste\u021be subteran\u0103, al c\u0103rei \u00een\u021beles nu venise vremea s\u0103-l dibuiesc, \u00eenc\u0103. Pe umerii mei \u00eenc\u0103 nu se a\u0219ezau trilurile p\u0103s\u0103rilor c\u0103l\u0103toare. Aceste triluri \u00eemi \u00eenc\u0103lzeau sufletul \u0219i m\u0103 umpleau de ner\u0103bdarea de a m\u0103 bucura de frumuse\u021bea trec\u0103toare a clipelor, sim\u021bind, undeva ad\u00e2nc \u00een mine \u0219i tocmai de aceea neclar, c\u0103 va veni o vreme c\u00e2nd ochii vor ajunge sclavii unui alt fel de \u00een\u021belepciune. \u00cen\u021belepciunea de a vedea cu ochii min\u021bii. O \u00een\u021belepciune care nu las\u0103 urme ad\u00e2nci \u00een sufletul omului. O \u00een\u021belepciune care deschide larg, \u00een sufletul omului, por\u021bile pe care pot intra triste\u021bea, nemul\u021bumirea \u0219i setea de infinit \u00een cele mai nea\u0219teptate forme de exprimare.<\/pre>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un om se na\u0219te \u00eentr-o zi oarecare. Cenu\u0219ie sau plin\u0103 de culoare. Strecurat\u0103 prin coada unei comete sau limpede ca o diminea\u021b\u0103 botezat\u0103 de o ploaie izvor\u00e2t\u0103 din r\u0103stignirile nop\u021bii. La ce bun s\u0103 ne chinuim mintea cu astfel de g\u00e2nduri? Ar \u00eensemna s\u0103 chem\u0103m timpul la taifas, oprindu-l din scurgerea lui cu temeiuri necunoscute. &hellip; <a href=\"http:\/\/www.dorin.bocu.ro\/blog\/?p=1498\" class=\"more-link\">Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti <span class=\"screen-reader-text\">NU SUNTEM SINGURI \u00ceN UNIVERS<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"gallery","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.dorin.bocu.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1498"}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.dorin.bocu.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.dorin.bocu.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.dorin.bocu.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.dorin.bocu.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1498"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/www.dorin.bocu.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1498\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1499,"href":"http:\/\/www.dorin.bocu.ro\/blog\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1498\/revisions\/1499"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.dorin.bocu.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1498"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.dorin.bocu.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1498"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.dorin.bocu.ro\/blog\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1498"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}