Lin își duce soarele spre apus fuioarele și-n plecarea lui domoală mângâie izvoarele. N-am avut cândva putere să cutreier însetat de răzoarele stinghere și de cerul înstelat. Am umblat ținând în mine chipul zilelor senine și cărările pe care zorile veneau sprințare. Am avut și n-am știut. Am plecat și râul vieții în lăuntru-mi a secat. Azi mă uit și văd doar ceața cum cuprinde dimineața ceea ce a fost un sat.
Neprtuitul meu poet,
Sper sa fii meru acolo si sa ma incanti cu minunatele tale versuri!
Le citesc si le recitesc si gandurile mele imi spun ca ar face bine multora in aceste cumplite vremuri de pandemie.
Eu traisc intr-un asezamant modest uitat de lume satul Cotatcu com. Podgoria jud. Buzau, dar m-am nascut si am cpilarit pana am plecat la scoli in com. Sapoca, jud. Buzau.
Cu multa admiratie,
Emil.
Emile,
Unde ești?
Nu trebuie să spui decât
AICI DOMNULE,
NU MĂ GRĂBESC
SĂ MERG
CĂTRE STELE.
D.Bocu